Toate definitiile

NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Ne- + credință.

NECREDÍNŢĂ s. 1. v. ateism. 2. v. adulter.

NECREDÍNŢĂ s. v. dubiu, eres, erezie, incer-titudine, îndoială, neîncredere, nesigu-ranţă, rezervă, scepticism, şovăială, şovăire.

Necredinţă ≠ credinţă

necredínță f., pl. e. Lipsă de credință, infidelitate.

necredínță (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredínței; pl. necredínțe