Toate definitiile

NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Ne- + mulțumire.

NEMULŢUMÍRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?) 2. v. insatisfacţie. 3. v. necaz.

NEMULŢUMÍRE s. v. ingratitudine, nerecu-noştinţă.

Nemulţumire ≠ mulţumire, satisfacţie

nemulțămíre f. Lipsă de mulțămire. În vest -mulțu-.

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri