Toate definitiile

IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.

IÉSLE s. (reg.) corlată. (~ pentru vite.)

iésle (iésle), s. f. – Jgheab în care se dă de mîncare vitelor. – Mr. iaslă. Sl. (bg., rus.) jaslĭ (Cihac, II, 146; Conev 67), cf. sb., cr., slov., pol. jasla, mag. jászol.

ĭésle f. pl. (vsl. ĭasli, d. ĕsti, a mînca; bg. ĭasli și ĭesli, rus. ĭásli; ung. jászol și jászló). Locu (jgheabu) în care li se pune vitelor fînu în staul. – Vechĭ scris și esle.

iésle s. f., g.-d. art. iéslei; pl. iésle