Toate definitiile

NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

NEGLIJÉNŢĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ţinută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o ~ de nedescris.)

Neglijenţă ≠ acurateţe

NEGLIJÉNȚĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greșeală ușoară cauzată de o lipsă de atenție. ♦ (Jur.) Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia].

NEGLIJÉNȚĂ s. f. faptul de a fi neglijent; nepăsare. ◊ lipsă de grijă, de preocupare. ◊ (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. (< fr. négligence)

*negligénță s., pl. e (lat. negligentia, fr. négligence). Neîngrijire, nepăsare: a fost destituit pentru negligență în serviciŭ; negligență în îmbrăcăminte, în stil.

neglijénță (ne-gli-) s. f., g.-d. art. neglijénței; pl. neglijénțe