Toate definitiile

RIZÁCĂ, rizace, s. f. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu o coasă cu coada lungă, folosită pentru a tăia plantele care împotmolesc bălțile. 2. Unealtă folosită de pescari la tăierea frânghiilor cu care sunt fixate carmacele de pari. – Din ucr. rizak.

RIZÁCĂ s. v. cosor.

rizácă (reg.) s. f., g.-d. art. rizácei; pl. rizáce