Toate definitiile

*na-vă interj. + pr.

NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbală) Poftim! ia! ține! ◊ Expr. Na-ți-o (bună) sau na-ți-o frântă (că ți-am dres-o) se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepție, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamație care însoțește gestul unei lovituri; p. ext. (în limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bătaie. 2. (Exprimă nerăbdare, nemulțumire, surprindere față de un lucru neplăcut) Iată! uite! ei! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri și cântece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.

NA interj. v. poftim.

n-a (tempo rapid) adv. + vb. aux. (n-a venit)

na interj. – 1. Ia, ține (constituie o invitație reală sau ironică cînd se dă ceva). – 2. Bine, asta mai lipsea (arată surpriza). – Mr. na. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) na (Cihac, II, 207; Tiktin), cf. ngr. νά, alb. na. De origine obscură, după Philippide, II, 725.

na-ți interj. + pr.

na interj. (ngr. ná, ca să, na, de unde și sîrb. bg. rus. pol. na). Iacăte, uĭte, vezĭ, poftim, promete: Na ! Na-l ! Na-o ! Na-țĭ ! Na-vă ! Na-țĭ-o ! Na-v’il ! Na-v’o ! Na mîncare ! Na bătaĭe ! Na, că vine și el ! Na: făcu-ĭ prostia ! Arată supriza și necazu: Na ! Da ce ? Vreĭ să plătesc eŭ ? Na-țĭ-o bună ! iacătă o surpriză neplăcută! Na-țĭ-o frîntă, că țĭ-am dres-o, se zice ironic cînd cine-va îțĭ restitue stricat un lucru pe care i l-aĭ dat ca să-l dreagă, și tot pretinde că ți l-a dres. V. na-na-na.

na-na-na interj. care arară mersu grăbit (d. na): caliciĭ veneaŭ na-na-na la pomană, pungașu o luase na-na-n-a (fugea) de frica polițiiĭ V. săĭtoc.

na interj.

n-aúde-na-véde(-na-gréul-pămấntului) s. m.

nă pron. V. ne 1.

1) ne (d. noŭă, lat. nôbis). Pron. personal de pers. I la dativ și ac. pl.: ne dă (noŭă), ne dă (pe noĭ). Cînd urmează le, se, te, la dativ se pune ni îld. ne: ni se dă (noŭă). Tot așa se zice: ne sînt, dar ni-s. – Vechĭ și nă.