Toate definitiile
MAGHIRÁN, maghirani, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s. m.] – Din germ. Mageran.
maghirán (vest) și măghirán (est) m. (rut. magerán, rus. maerán, germ. majoran, meieran, fr. marjoiaine, pv. majorana, it. majorana și maggiorana, ngr. [d. it.] matzurána, d. lat. amáracus, care e vgr. amárakos, maghiran, infl. de lat. major, maĭ mare, de unde s´a făcut mlat. majorana). O plantă erbacee labiată originară din nordul Africiĭ și cultivată prin grădinĭ (origanum majorana).
MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.
măghirán (măghiráni), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom.
maghirán (vest) și măghirán (est) m. (rut. magerán, rus. maerán, germ. majoran, meieran, fr. marjoiaine, pv. majorana, it. majorana și maggiorana, ngr. [d. it.] matzurána, d. lat. amáracus, care e vgr. amárakos, maghiran, infl. de lat. major, maĭ mare, de unde s´a făcut mlat. majorana). O plantă erbacee labiată originară din nordul Africiĭ și cultivată prin grădinĭ (origanum majorana).
măghirán, V. maghiran.