Toate definitiile

MAIESTÁTE, (2) maiestăți, s. f. 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție. 2. Suveran, monarh. ♦ Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. [Var.: majestáte s. f.] – Din lat. maiestas, -atis, fr. majesté.

MAIESTÁTE s. v. prestanţă.

MAIESTÁTE s. 1. v. măreţie. 2. sire. (Ia seama, ~!) 3. (art.) v. mărie.

MAIESTÁTE s.f. 1. Grandoare, somptuozitate, măreție. 2. Titlu care se dă monarhilor. [Pron. ma-ies-, var. majestate s.f. / < lat. maiestas, cf. fr. majesté].

MAJESTÁTE s. f. v. maiestate.

MAJESTÁTE s.f. v. maiestate.

majestáte (majestắți), s. f. – Alteță. – Var. maiestate. Lat. maiestatem, cu pronunțarea din fr. majesté (sec. XIX). – Der. majestuos, adj., din fr. majestueux; maiestuos, adj., din it. maestoso.

!Maiestáte/Majestáte (termen de adresare) s. f. voc.

Majestáte v. Maiestáte