Toate definitiile

VOÍT, -Ă, voiți, -te, adj. Realizat în mod intenționat; făcut după voie. – V. voi².

VOÍT adj., adv. v. intenţionat.

VOÍT s. v. judeţ, şoltuz.

Voit ≠ neintenţionat, nevoit, silit

voít s. m., pl. voíți

voĭt m. (pol. wójt, rus. foht, germ. vogt, vojgt, d. lat. advocatus). Mold. Vechĭ. Șoltuz: voĭt și pîrgarĭ (I. Nădejde, VR. 1906, 6, 408, și Ĭorga, Negoț. 119).