Toate definitiile

LOPĂŢICA ÚMĂRULUI s. v. omoplat, scapulă, spată.

LOPĂȚÍCĂ, lopățele, s. f. 1. Diminutiv al lui lopată. 2. Unealtă sau parte a unei unelte de forma unei lopeți sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. ♦ Scândurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă. 3. (Reg.) Omoplat. – Lopată + suf. -ică.

LOPĂŢÍCĂ s. 1. (TEHN.) (pop.) scânduriţă, (Tran-silv.) scândurea, scândurice. (~ la războiul de ţesut.) 2. v. spetează. 3. v. atelă.

LOPĂŢÍCĂ s. v. bulfeu, cocârlă, cordar, cruce, întinzător, schimbătoare, spe-tează, stinghie, strună.

cosár m. Un fel de bîtlan alb cu cĭocu ca lopata, numit și lopățică.

lopățeá și (maĭ des) lopățícă f., pl. ele (dim. d. lopată). Lopată mică de metal de luat jaratic din sobă. Un fel de pedică [!] saŭ opritoare la războĭu de țesut (Suc.). Acea pĭesă a juguluĭ care e supt [!] gîtu bouluĭ (în nord podhorniță). Omoplat, spătă (numită și lopățica umăruluĭ). Lopătar, cosar (o pasăre). O plantă cruciferă (lunaria rediviva).

*omoplát n., pl. e (fr. omoplate f., it. omoplate m., d. vgr. omopláte, d. ómos, umăr, și pláte, partea lată a unuĭ lucru plátos, lățime, platýs, lat. V. omo-for, pĭață). Anat. Fie-care din cele doŭă oase late supțirĭ [!] triangulare situate înapoĭa umăruluĭ (pop. spată, maĭ rar lopățică).

lopățícă s. f., g.-d. art. lopățélei; pl. lopățéle, art. lopățélele