Toate definitiile

DRÉȚE, drețe, s. f. 1. Plantă acvatică subtropicală cu frunze mari, dințate și violacee pe partea inferioară, cu flori mari (Nymphaea lotus thermalis). 2. Plantă erbacee târâtoare din familia primulaceelor, cu flori galbene solitare, folosită în medicina populară (Lysimachia nummularia). – Et. nec.

DRÉŢE s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) dumi-necea, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.

DUMINECEÁ, duminecele, s. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene (Lysimachia nummularia). – Duminecă + suf. -ea.

DUMINECEÁ s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) dreţe, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.

GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec.

GHIZDÉI s. (BOT.) 1. (Lotus corniculatus) (reg.) motocel, trifoişte. 2. ghizdei mare (Lotus uligi-nosus) = (reg.) trifoişte.

GHIZDÉI s. v. culbeceasă, papanaş.

LÓTUS, lotuși, s. m. Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, plăcut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus.

LÓTUS s. 1. (BOT.; Nymphaea lotus) (reg.) nufăr. 2. v. dreţe.

LÓTUS s.m. 1. Plantă acvatică exotică, cu o floare mare și albă. 2. Motiv decorativ egiptean, reprezentând un lotus (1). [< fr. lotus, cf. gr. lotos].

LÓTUS s. m. 1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene și în artele asiatice, reprezentând un lotus (1). (< fr., lat. lotus)

*lótus m., pl. șĭ (lat. lótus, vgr. lotós). Mit. Un pom din țara Lotofagilor al căruĭ fruct era așa de delicios, în cît [!] străiniĭ care-l gustaŭ își uĭtaŭ patria. Bot. Un fel de nufăr albastru din Egipt.

lótus s. m., pl. lótuși