Toate definitiile

LOCOMÓȚIE s. f. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc într-altul. 2. Funcțiune a organismelor vii care constă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia animalele și omul se deplasează activ în spațiu. [Var.: locomoțiúne s. f.] – Din fr. locomotion.

LOCOMÓŢIE s. (FIZIOL.) deplasare. (Organe de ~.)

LOCOMÓȚIE s.f. Mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul. [Gen. -iei, var. locomoțiune s.f. / cf. fr. locomotion, cf. lat. locus – loc, motio – mișcare].

LOCOMÓȚIE s. f. mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul. (< fr. locomotion)

*locomoțiúne f. (d. locomotor). Acțiunea de a te mișca dintr´un loc într´altu: locomoțiunea a devenit mult maĭ rapidă de la înființarea căilor ferate.

locomóție (-ți-e) s. f., art. locomóția (-ți-a), g.-d. locomóții, art. locomóției