Toate definitiile

LOTERÍE, loterii, s. f. Joc de noroc care constă în emiterea unor bilete prevăzute cu numere sau combinații de numere, dintre care, prin tragere la sorți, unele sunt declarate câștigătoare, dând dreptul posesorilor lor la premii în bani, în obiecte de valoare etc.; loto (2). ♦ Fig. Hazard, noroc, baftă. – Din fr. loterie.

LOTERÍE s. v. hazard, întâmplare.

LOTERÍE s.f. Joc de noroc în care se trag la sorți numerele câștigătoare. ♦ (Fig.) Noroc, hazard. [Gen. -iei. / cf. fr. loterie, it. loteria].

LOTERÍE s. f. joc de noroc în care se trag la sorți numerele câștigătoare; loto (2). ◊ (fig.) noroc, hazard. (< fr. loterie)

*loteríe f. (fr. loterie, d. it. lotteria. V. loton), Un joc de noroc la care, după ce ți-aĭ luat un bilet orĭ maĭ multe, se trag sorțiĭ și se atribue [!] cîștigu saŭ cîștigurile biletuluĭ al căruĭ număr a ĭeșit cîștigător: loterie particulară saŭ de stat. Fig. Lucru saŭ afacere care depinde de noroc: fericirea și nefericirea îs une-orĭ o loterie.

loteríe s. f., art. lotería, g.-d. art. loteríei; pl. loteríi, art. loteríile