Toate definitiile

LITOGRAFÍE, litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. – Din fr. lithographie.

LITOGRAFÍE s.f. Metodă de reproducere a textelor, a desenelor etc. prin folosirea unor negative imprimate pe o piatră de calcar; atelier unde se execută astfel de lucrări. ♦ Desen sau tablou reprodus prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. lithographie, cf. gr. lithos – piatră, graphein – a scrie].

LITOGRAFÍE s. f. reproducere și multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. ◊ lucrarea obținută. ◊ secție într-o întreprindere, atelier unde se execută astfel de lucrări. (< fr. lithographie)

*litografíe f. (vgr. líthos, peatră [!] și grafíe). Arta de a tipări scrisu orĭ figurile desemnîndu-le [!] c´un creĭon gras orĭ c´un fel de cerneală pe o peatră specială. Scris orĭ figură reprodusă pin [!] această artă. Atelieru litografuluĭ. – Litografia a fost inventată la 1796 de Germanu Senefelder, născut în Praga și trăit în München.

litografíe (-to-gra-) s. f., g.-d. art. litografíei; (secții, desene) pl. litografíi