Toate definitiile

VRÉRE, vreri, s. f. Faptul de a vrea. 1. Voință (1) 2. Hotărâre, decizie. 3. Dorință; poftă, placere. 4. Intenție, scop. ◊ Loc. adv. Fără (de) vrere = involuntar. – V. vrea.

VRÉRE s. 1. v. încuviinţare. 2. v. poftă. 3. v. voinţă.

Vrere ≠ nevrere

vrére s. f., g.-d. art. vrérii; pl. vreri

vrére f. Voință: cu vrerea luĭ Dumnezeŭ.