Toate definitiile

LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

LEGĂTÓR s. (rar) scorţitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărţi.)

LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, s. m. și f. I. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. – Lega + suf. -ător.

legătór m. (după fr. relieur). Barb. Acela care leagă (scorțește) cărțile. – Curat rom. și ob. în popor scorțitor.

legătór s. m., pl. legătóri