Toate definitiile
LEÍT, -Ă, leiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (Înv.; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. 3. (Înv.; despre păr) Răsfirat pe spate și pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.
LEÍT adj. v. întocmai.
LEÍT adj. v. lustruit, netezit, şlefuit, turnat.
leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.
POSECLÍT, -Ă, posecliți, -te, adj. (Rar, în expr.) Leit-poseclit = chiar ca..., aidoma; leit-poleit.
leít, -ă adj. (d. vsl. litĭ și liĭati-lĭeĭon, a turna, adică „turnat, absolut potrivit”. V. leĭcă 2, poleĭesc, sleĭesc, polivacĭ). Fam. Aidoma, absolut identic: acest băĭat e leit tată-su, fata e leită mă-sa. Leit poleit, absolut asemenea la chip.