Toate definitiile

LÁRMĂT s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tără-boi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

lármă f., pl. e (ung. larma, pol. larm, sîrb. larma, d. germ. lärm, care vine d. fr. alarme, alarmă). Barb. Gălăgie, tărăboĭ, tumult (zgomot de vocĭ). – La uniĭ și lármăt.

lármăt (rar) s. n.