Toate definitiile

JIVÍNĂ, jivine (jivini), s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina.

JIVÍNĂ s. v. fiară.

jivínă (jivíne), s. f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s. m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (năvod); juvelnic, s. n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).

jivínă f., pl. e și ĭ (bg. sîrb. živina, animal orĭ pasăre domestică; ceh. živina, aliment, pol. žyvina, vietate, d. vsl. živŭ, viŭ, životŭ, vĭață, animal, feară, životinu, animal, d. žiti-živon, a paște, a trăi. V. jitar, juvelnic). Animal, monstruos orĭ rar, maĭ ales reptil saŭ insect (jiganie, dihanie). – În Mold. sud și juvínă: lăcustă orĭ altă juvină (VR. 1911, 11, 244), în Ban. joávină.

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

JIVÍNĂ, jivine (jivini), s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina.

JIVÍNĂ s. v. fiară.