Toate definitiile

ischiuzár (ischiuzári), adj. – Viclean, șiret. – Var. ișchiuzar. Tc. ișgüzar (Șeineanu, II, 228). – Der. ișchiuzarlîc, s. n. (viclenie, ingeniozitate), din tc. ișgüzarlik.

ISCHIUZÁR, -Ă, ischiuzari, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) dibaci, șiret, șmecher, iscusit. [Var.: ișchiuzár, -ă adj., s. m. și f.] – Din tc. isgüzar.

ischĭuzár și ișchĭuzár m. (turc. išgüzar, capabil, inteligent, d. iš, lucru, și pers. güzar, care execută). Vechĭ. Isteț, priceput, dibacĭ, șiret, pișicher. – Și ĭus- și ĭuș-.

ischiuzár (înv.) (-chiu-) adj. m., s. m., pl. ischiuzári; adj. f., s. f. ischiuzáră, pl. ischiuzáre

IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar.

ischĭuzár și ișchĭuzár m. (turc. išgüzar, capabil, inteligent, d. iš, lucru, și pers. güzar, care execută). Vechĭ. Isteț, priceput, dibacĭ, șiret, pișicher. – Și ĭus- și ĭuș-.

ișchĭuzár, V. ischĭuzar.