Toate definitiile

ISTOVÍRE, istoviri, s. f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – V. istovi.

ISTOVÍRE s. 1. v. extenuare. 2. deşelare, spetire, (Munt. şi Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

ISTOVÍRE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat.

istovíre s. f., g.-d. art. istovírii; pl. istovíri