Toate definitiile

ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.

ISPÓL s. v. căuş.

ispól (ispoále), s. n. – Căuș, linguroi. Bg. izpol, sl. izpolŭ (Tiktin; DAR).

ispól n., pl. oale (bg. izpol, vsl. ispolŭ, sŭpolŭ, ispol). Dun. Căușu (vasu) de lemn cu care se scoate apa care pătrunde în barcă. – Pe la Zimnicea și ispór. V. meredeŭ.

ispól (reg.) s. n., pl. ispoále