Toate definitiile

ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură.

ISCODITÚRĂ s. v. creaţie, invenţie, min-ciună, născoceală, născocire, născoci-tură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scorni-tură.

iscoditúră f., pl. ĭ. Lucru iscodit, scornitură (o mașină, o mincĭună).

iscoditúră (rar) s. f., g.-d. art. iscoditúrii; pl. iscoditúri