Toate definitiile
ÍFOSE s. pl. pretenţii (pl.), (fig.) aere (pl.), fumuri (pl.). (Te rog să laşi ~le !)
ífos (ífose), s. n. – 1. Rang, categorie. – 2. Pretenție, fumuri. Ngr. ὔφος (DAR; Gáldi 198). Sec. XVIII.
ÍFOS, ifose, s. n. (Fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ◊ Loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ◊ Expr. A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ngr. ífos.
ÍFOS s. v. aroganţă, demnitate, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mân-drie, orgoliu, poziţie, rang, semeţie, treaptă, trufie, vanitate.
ífos n., pl. e (ngr. ῾ýfos, stil, mod de a vorbi, de a cînta, d. vgr. ῾ýphos, țesătură). Vechĭ. Demnitate, atitudine serioasă. Azĭ. Iron. Aer pretențios: a vorbi cu ifos, un prost cu ifos de deștept, a-țĭ da ifose de savant.