Toate definitiile

JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit¹. – V. jintui.

JINTUÍRE s. jintuială, jintuit. (~ a caşului.)

jintuíre, s.f. (pop.) 1. stoarcerea cașului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid prin clătinarea vasului în care e pus. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva.

jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri