![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileIDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare. IDENTIFICÁ vb. v. recunoaşte. IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaște. 2. A stabili identitatea dintre două mărimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai cu cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -că. / cf. fr. identifier]. IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște. 2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. (< fr. identifier, lat. identificare) *identífic, a -á v. tr. (mlat. identifico, -áre). Fac identic, cuprind, supt [!] aceĭașĭ ideĭe [!]. V. refl. Mă fac identic, mă pătrund bine de sentimentele altuĭa: actoru trebuĭe să se identifice cu personagiu pe care-l joacă. identificá (a ~) vb., ind. prez. 3 identífică |