Toate definitiile

ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva; admirare. – Din fr. admiration, lat. admiratio.

ADMIRÁŢIE s. preţuire, stimă, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.)

Admiraţie ≠ dispreţ, repulsie

ADMIRÁȚIE s.f. Sentiment de prețuire fără rezerve, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). [Var. admirațiune s.f. / cf. fr. admiration, lat. admiratio].

ADMIRÁȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă etc. față de cineva sau de ceva. – Fr. admiration (lat. lit. admiratio, -onis).

ADMIRÁȚIE s. f. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). (< fr. admiration, lat. admiratio)

*admirațiúne f. (lat. admirátio, -ónis). Acțiunea de a admira. – Și -ație și -are.

admiráție (-ți-e) s. f., art. admiráția (-ți-a), g.-d. art. admiráției, pl. admiráții, art. admiráțiile (-ți-i-)