Toate definitiile

HADÂMB, hadâmbi, s. m. (Înv.) Eunuc. – Din tc. hadim.

HADÂMB s. v. eunuc.

HADÂMB, hadâmbi, s. m. 1. (Înv. și arh.) Eunuc. 2. (Reg.) Bou sau cal nejugănit bine. – Tc. hadım.

hadîmb (hadấmbi), s. m. – Eunuc, castrat. – Var. (înv.) hadîm. Tc. hadim (Șeineanu, III, 58; Meyer 144), cf. alb. hadëm, bg. hadum, sb. hàdum.

hadî́m, -î́n și (est) -î́mb m. (turc. hadym, ar. gadyn). Vechĭ. Eŭnuc, scopit, castrat. – Azĭ hadîmb, matahală, persoană voluminoasă: un hadîmb de babă cu șalele cît rîșnița (V. Caraivan, Neam. Rom. Lit 2, 813). V. huĭdumă.

hadấmb (înv.) s. m., pl. hadấmbi