Toate definitiile

FĂLCEÁ, fălcele, s. f. Fiecare dintre: a) cele două tălpi ale saniei; b) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut; c) cele două scândurele între care intră limba meliței; d) stinghiile de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului; e) cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi); f) cele două brațe de lemn ale piscului (la car); g) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier. – Falcă + suf. -ea.

FĂLCEÁ s. v. bată.

FĂLCEÁ s. v. spetează, talpă, tălpig.

fălceá f., pl. ele (lat. falcella, dim. d. falx, coasă. V. falcă). Talpă de sanie. Fiecare din cele doŭă părțĭ care compun afetu tunuluĭ. Scîndurelele între care intră limba melițeĭ.

fălceá s. f., art. fălceáua, g.-d. art. fălcélei; pl. fălcéle, art. fălcélele