Toate definitiile

ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva.

ENERVÁRE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. v. nervozitate.

ENERVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; iritare, înfuriere. 2. (Med.) Enervație. [< enerva].

*enervațiúne f. (lat. enervátio, -ónis). Slăbirea nervilor. Fig. Perderea [!] răbdăriĭ, iritare. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri