Toate definitiile

EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra.

EMIGRÁRE s. emigraţie, expatriere, pribegie, (înv. şi livr.) desţărare, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.)

EMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. [< emigra].

*emigrațiúne f. (lat. emigrátio, -ónis). Acțiunea de a emigra. Migrațiune a animalelor. Fuga nobililor din Francia în timpu mariĭ revoluțiunĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.

emigráre (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắri