Toate definitiile

TELEFONÍE s. f. Transmitere, de obicei bilaterală, la distanță a sunetelor (transformate în unde electromagnetice) cu ajutorul aparatelor de telefon, legate între ele prin cabluri conducătoare. – Din fr. téléphonie.

TELEFONÍE s.f. Transmitere la distanță a sunetelor cu ajutorul telefoanelor. [Gen. -iei. / < fr. téléphonie].

TELEFONÍE s. f. transmitere la distanță a vorbirii cu ajutorul telefoanelor. (< fr. téléphonie)

*telefoníe f. (d. telefon). Știința telefonuluĭ.

telefoníe s. f., art. telefonía, g.-d. telefoníi, art. telefoníei