Toate definitiile

ELEGÁNȚĂ s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.

ELEGÁNŢĂ s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincţie. 3. v. lux.

Eleganţă ≠ ineleganţă, vulgaritate

ELEGÁNȚĂ s.f. Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia].

ELEGÁNȚĂ s. f. distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ◊ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia)

*eleganță f., pl. e (lat. elegantia). Frumuseță [!], nobleță. distincțiune în formă, mișcărĭ saŭ vorbă: a scrie cu eleganță.

elegánță s. f., g.-d. art. elegánței