Toate definitiile

CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.

CITÉŢ adj. clar, descifrabil, desluşit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)

CITÉŢ s. v. anagnost, cititor.

Citeţ ≠ ilizibil, neciteţ

citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.

citéț¹ adj. m., pl. citéți; f. citeáță, pl. citéțe

citéț² (înv.) s. m., pl. citéți