Toate definitiile

CONCÓRDIE, s. f. (Rar) Înțelegere; armonie. – Din lat. concordia.

CONCÓRDIE s. v. acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire.

Concordie ≠ discordie

CONCÓRDIE s.f. (Rar) Înțelegere; armonie. [Gen. -iei. / < lat., it. concordia].

CONCÓRDIE s. f. bună înțelegere, armonie. (< lat. concordia)

*concórdie f. (lat. concordia, d. con-, împreună, și cor, cordis, inimă. V. discordie). Unirea inimilor și a voințelor (bună înțelegere, împogodire): a trăi în concordie.

concórdie (-di-e) s. f., art. concórdia (-di-a), g.-d. concórdii, art. concórdiei