Toate definitiile
CENTRÁLĂ s. centrală hidroelectrică v. hidro-centrală; centrală termică v. termocentrală; centrală termoelectrică v. termocentrală electrică.
CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijează de la un centru. II. S. f. 1. Instituție, unitate economică care coordonează și controlează activitatea și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de activitate. ♦ (Și în sintagma centrală industrială) = (ieșit din uz) unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar, institute de cercetare și proiectare și care coordona întreaga lor activitate. 2. Instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc. 3. Stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Din fr. central, lat. centralis.
CENTRÁL adj. 1. v. medial. (Vocală ~.) 2. prin-cipal, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acţiunii.)
Central ≠ local, marginal, secundar
CENTRÁL, -Ă adj. 1. Aflat în centru, la centru; provenit de la centru; din centru. 2. (Fig.) Care este într-o poziție principală, favorizată, avantajoasă; care este în mijloc, constituind centrul de grupare, de adunare. ♦ Care conduce de la centru. [Cf. fr. central, it. centrale, lat. centralis].
CENTRÁL, -Ă I. adj. 1. care se află în centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupă o poziție principală. ◊ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc. 3. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații. (< fr. central, lat. centralis)
CENTRÁLĂ s.f. 1. Organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. Ansamblu de clădiri cu instalațiile lor tehnice, unde se produc anumite forme de energie. 3. Stațiune prin care se pun în legătură posturile unei rețele de telecomunicații. [Cf. fr. centrale].
CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care conduce sau dirijează de la un centru. – Fr. central (lat. lit. centralis).
CENTRÁLĂ, centrale, s. f. 1. Instituție care are ca scop coordonarea activității și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de producție. 2. Ansamblu de instalații tehnice, servind la producerea unor anumite forme de energie. 3. Stațiune unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Fr. centrale.
*centrál, -ă adj. (lat. centralis, d. centrum, centru. V. con-centric și cp. cu epi-scopal față de micro-scopic). Care e în centru. Principal: oficiu central. Foc central, foc presupus odinioară în centru pămîntuluĭ. Cartușe cu foc central, care se aprind cînd le loveștĭ în mijlocu funduluĭ lor, unde e capsa.