Toate definitiile

CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.

CEARŞÁF s. v. giulgiu, linţoliu.

CEARŞÁF s. (rar) pânză, (Transilv. şi Ban.) lepedeu, (prin Olt. şi Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. şi nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)

cearceáf (cearceáfuri), s. n. – 1. Obiect de rufărie de pat. – 2. (Arg. și azi înv.) Bilet de 1000 lei. – Var. cearșaf. – Mr. circeafe. Tc. çarçaf, çarșaf (Roesler 607; Șeineanu, II, 124; Meyer 442; Lokotsch 691; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρτσάφι, alb. tšartšaf, bg., sb. čaršav.

CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.

cearșáf/cearceáf s. n., pl. cearșáfuri/cearceáfuri

cearceáf, V. cearșaf.

cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire [!] așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ [!] macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ.

cearceáf v. cearșáf