Toate definitiile

CEARŞÁF s. (rar) pânză, (Transilv. şi Ban.) lepedeu, (prin Olt. şi Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. şi nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)

CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban, șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf.

CEARŞÁF s. v. giulgiu, linţoliu.

CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie făcut din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Tc. çarșaf.

cearșáf/cearceáf s. n., pl. cearșáfuri/cearceáfuri

cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire [!] așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ [!] macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ.