Toate definitiile

AMĂNUNȚÍT¹ s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți.

AMĂNUNȚÍT², -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.

AMĂNUNŢÍT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.)

Amănunţit ≠ concis, laconic, lapidar, succint, sumar

AMĂNUNȚÍT¹ s. n. Faptul de a amănunți (1).

AMĂNUNȚÍT², -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.

amănunțit, -ă adj. Cu amănunte, în amănunte, detaliat: povestire amănunțită. Adv. Cu de-a mănuntu: a descrie amănunțit.

amănunțít¹ adj. m., pl. amănunțíți; f. amănunțítă, pl. amănunțíte

amănunțít² (rar) s. n.