Toate definitiile

ABIOTROFÍE s. f. Scădere a vitalității unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacității de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.

ABIOTROFÍE s.f. Slăbire, încetare a funcțiilor unui țesut, ale unui organism sau organ. [Gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viață, trophe – hrană].

abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)

abiotrofíe (-bi-o-tro) s.f., art. abiotrofía, g.-d. abiotrofíi, art. abiotrofíei