Toate definitiile

ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.

ŞTÉVIE s. (BOT.) 1. (Rumex patientia) măcrişul calului, (reg.) urzica-raţei. 2. (Rumex alpinus) (reg.) urzica-raţei. 3. (Rumex conglomeratus) măcrişul calului, (reg.) brustan, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) crestăţea, hrenuţ, limba-boului. 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveică, măcriş de apă. 6. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Ace-tosa pratensis) măcriş. 8. (Astrantia major) (reg.) iurpăsătoare, cinstea-câmpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalţ.

ștévie (-ii), s. f. – 1. Măcriș (Rumex). – 2. Plantă (Astrantia maior). Sl. štavije (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 366; Conev 44), cf. bg. števa, sb. štablje. – Der. înștevia, vb. (a colora, a vopsi în galben, cu rădăcină de ștevie).

ștévie f. (vsl. štaviĭe, štavŭ, măcriș, štabelĭ, un fel de măcriș; bg. štavelĭ. Cp. cu steblă). Mold. Munt. O plantă poligonacee (rumex patientia) din ale căreĭ frunze se fac bucate și care are maĭ multe varietățĭ (rumex alpinus, conglomeratus, crispus și palustris). Năsăud. O plantă umbeliferă (astrantia major). – În Mold. și stévie. V. dragaveĭ și sporiș.

ștévie (-vi-e) s. f., art. ștévia (-vi-a), g.-d. art. ștéviei; pl. ștévii, art. ștéviile (-vi-i-)

!ștévie-de-múnte (plantă) (-vi-e-) s. f., art. ștévia-de-múnte (-vi-a-), g.-d. art. ștéviei-de-múnte; pl. ștévii-de-múnte, art. ștéviile-de-múnte (-vi-i-)