Toate definitiile

IOBĂGÍE s. f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

IOBĂGÍE s. (IST.) rumânie, şerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependenţă a ţăranului s-a numit ~ în Transil-vania, „rumânie“ în Ţara Românească şi „vecinie“ sau „vecinătate“ în Moldova.)

ĭobăgíe f. (d. ĭobagĭ). Situațiunea ĭobagilor.

iobăgíe s. f., art. iobăgía, g.-d. iobăgíi, art. iobăgíei