Toate definitiile
xeníe1 (fenomen biologic) (-ni-e) s. f., art. xenía (-ni-a) g.-d. xeníi, art. xeníei; pl. xeníi, art. xeníile (-ni-i-),
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia.
XENÍE2 s.f. (Biol.) Apariție, la generațiile obținute prin hibridare sexuată, a caracterelor organismului patern, în endospermul seminței. [Gen. -iei. / < fr. xénie, it. xenia, cf. gr. xenios – ospitalier].
XÉNIE1 s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie].
XENIE, 1. xeníe (biol.) s.f., art. xenía, g.-d.art. xeníei; pl. xeníi. 2. xénie (lit.) s.f. (sil. -ni-e), art. xénia (sil. -ni-a), g.-d.art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (sil. -ni-i-)
XÉNIE2 s.f. Gen de epigramă satirică. (din germ. Xenie)
-XENÍE3 elem. v. xeno-.
xénie2 (epigramă) (-ni-e) s. f., art. xénia (-ni-a), g.-d. art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (-ni-i-)
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia.
XENÍE2 s.f. (Biol.) Apariție, la generațiile obținute prin hibridare sexuată, a caracterelor organismului patern, în endospermul seminței. [Gen. -iei. / < fr. xénie, it. xenia, cf. gr. xenios – ospitalier].
XÉNIE1 s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie].
XENIE, 1. xeníe (biol.) s.f., art. xenía, g.-d.art. xeníei; pl. xeníi. 2. xénie (lit.) s.f. (sil. -ni-e), art. xénia (sil. -ni-a), g.-d.art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (sil. -ni-i-)
XÉNIE2 s.f. Gen de epigramă satirică. (din germ. Xenie)
-XENÍE3 elem. v. xeno-.