Toate definitiile

X s. m. invar. A douăzeci și noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă, care redă pe cs (la începutul cuvintelor sau în cuvinte ca „explozie”, „expoziție” etc.) sau pe gz (în cuvinte ca „exemplu”, „examen” etc.). ♦ Simbol matematic pentru numărul 10 în sistemul roman de scriere a numerelor. ♦ (Fiz.; în sintagma) Radiație (sau raze) X = radiație de natură electromagnetică de mică lungime de undă, care impresionează (2) placa fotografică. [Pr.: ics].

x [cit. ics] s. m. / s. n., pl. x / x-uri

X s. m. invar. A douăzeci și șasea^[1] literă a alfabetului, numită „ics”; redă pe „cs” (la începutul cuvintelor sau în cuvinte ca „explozie”, „expoziție” etc.) sau pe „gz” (în cuvinte ca „exemplu”, „examen” etc.). ♦ Simbol matematic pentru cifra^[2] 10.

x m. (pron. ics, pl. icșĭ). O literă de origine grecească adoptată de Romanĭ și transmisă nouă. Se întrebuințează îld. cs, care-l poate înlocui, precum: Alexandri saŭ (cum se iscălea el) Alecsandri. Ca cifră latină, înseamnă 10, ĭar ca semn algebric, „necunoscut, neștiut, nedescoperit” (vsp. xei, pron. șei, d. ar. șai, lucru). Fig. Iron. Un X, un ilustru necunoscut.