Toate definitiile

W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve].

w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

W s. m. invar. Literă numită „dublu ve” având valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosită mai ales în ortografierea unor cuvinte străine.

w m. O literă inventată de Germanĭ orĭ de Englejĭ. Germaniĭ îl pronunță ca v, Englejiĭ ca ŭ. Poloniĭ, imitîndu-ĭ pe Germanĭ, l-aŭ părăsit pe v și s´aŭ încărcat în zadar cu w. La noi nu se întrebuințează de cît [!] în nume și cuvinte străine, ca wolfram.