Toate definitiile

VĂTĂMÁT, -Ă, vătămați, -te, adj. (Pop.) 1. Bolnav; rănit; lovit. ♦ Spec. Bolnav de hernie. 2. Stricat², deteriorat; atins. – V. vătăma.

VĂTĂMÁT adj. (JUR.) lezat. (Parte ~.)

VĂTĂMÁT adj. v. lovit, rănit.

VĂTĂMÁT adj., s. v. boşorog.

Vătămat ≠ nevătămat, teafăr

vătămát, -ă adj. (d. vatăm). Rănit orĭ îmbolnăvit: vită vătămată. Stricat, deteriorat, avariat: corabie vătămată (vechĭ: oaste vătămată). Fig. Lovit, păgubit: interese vătămate. V. lezat.