![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileVĂTĂMÁRE, vătămări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma. VĂTĂMÁRE s. 1. (înv. şi reg.) stricăciune. (~ cor-porală.) 2. (livr.) lezare. (~ intereselor cuiva.) VĂTĂMÁRE s. v. afecţiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rănire, stricare, stricăciune. vătămáre s. f., g.-d. art. vătămắrii; pl. vătămắri vătămáre f. Acțiunea de a vătăma. Fig. Vătămarea intereselor. |