Toate definitiile
VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman.
VĂTĂMÁN s. vătăşel, vornicel. (~ul ora ajutorul vornicului la sate.)
VĂTĂMÁN s. v. primar.
vătămán și vatamán m. (rut. vatamăan. V. hatman și ataman). Mold. Vechĭ. Șef de sat (jude) numit orĭ ales (V. cneaz). Azĭ. Fig. A ședea ca fata vatamanuluĭ, a ședea bimbașa, a huzuri, a nu lucra nimic. Maĭ pe urmă. Ajutor de primar rural. Vătăjel. Servitor pe la autoritățĭ (aprod) orĭ pe la școale [!] (pedel). V. pasnic 1.
vatamán, V. vătăman.
vătămán și vatamán m. (rut. vatamăan. V. hatman și ataman). Mold. Vechĭ. Șef de sat (jude) numit orĭ ales (V. cneaz). Azĭ. Fig. A ședea ca fata vatamanuluĭ, a ședea bimbașa, a huzuri, a nu lucra nimic. Maĭ pe urmă. Ajutor de primar rural. Vătăjel. Servitor pe la autoritățĭ (aprod) orĭ pe la școale [!] (pedel). V. pasnic 1.