Toate definitiile

VĂRGÚȚĂ, vărguțe, s. f. Diminutiv al lui vargă; vărguliță. – Vargă + suf. -uță.

VĂRGÚŢĂ s. v. nuieluşă.

VĂRGÚŢĂ s. v. dunguliţă, sticlete.

vărgúță f., pl. e (dim. d. vargă, vergĭ. D. rom. vine ngr. vergitsa). Vargă mică. Vărguță magică, o vărguță (nuĭelușă) de lemn de alun cu care vechiĭ fărmăcătorĭ [!] pretindeaŭ că pot descoperi izvoarele ascunse, comorile ș. a. Eĭ ziceaŭ că, dac´o țiĭ orizontal între degete, începe să se învîrtească și, pin [!] asta, arată locu lucruluĭ ascuns. Foarte mulțĭ cred și azĭ într´însa, cum cred și în alte erorĭ. Alchimiștiĭ tot cu vărguța lucraŭ și eĭ. Mesmer, un medic german mort la 1815, avea și el o vărguță ale căreĭ emanațiunĭ, zicea el, distribuĭaŭ fluidu magnetic pe părțile corpuluĭ pe care-l atingea. – Barb. baghetă.