Caută
Traducere
Toate definitiile
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.
VĂRÁTIC adj. v. timpuriu.
VĂRÁTIC s. (reg.) vărat. (Plăteşte ~ul oilor.)
Văratic ≠ iernatic
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
vărátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (d. vară 1). De vară: strugurĭ văraticĭ. S. n., pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pășunatuluĭ în acest loc.